TRANSDUCTÓR, transductoare, s. n. (Tehn.) Dispozitiv care primește energie de o anumită formă și o convertește într-o altă formă de energie. – Din fr. transducteur. Vezi definitia »

COMPOZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care compune lucrări muzicale. [< fr. compositeur, cf. lat. compositor – alcătuitor]. Vezi definitia »

CARDIOINHIBITÓR adj. nerv ~ = ramură a nervului vag care are funcția de a rări bătăile inimii. (< fr. cardioinhibiteur) Vezi definitia »

TRANSFOCATÓR, transfocatoare, s. n. Obiectiv cu distanța focală variabilă continuu, folosit în cinematografie sau la televiziune pentru a obține efectul de apropiere sau de depărtare rapidă de subiect. – Din rus. transfokator. Vezi definitia »

GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. Diminutiv al lui ghem¹; ghemuleț. – Ghem¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »