MEÁNDRU s. n. 1. cotitură mare a cursului unei ape curgătoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte reprezentând stilizarea unui val. (< fr. méandre) Vezi definitia »

UNDAMÉTRU s.n. Instrument de măsură a lungimilor de undă sau a frecvențelor oscilațiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. [Cf. fr. ondemètre < lat. unda – undă, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

ACCELEROMÉTRU s.n. Aparat cu care se măsoară accelerațiile. [< fr. accéléromètre, cf. lat. acceleratio – accelerație, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

ICOSITETRAÉDRU s. n. poliedru cu douăzeci și patru de fețe. (< fr. icositetraèdre) Vezi definitia »

DEMONOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. Adorator al demonilor. [< fr. démonolâtre]. Vezi definitia »