BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi¹. Vezi definitia »

METILCETÓNĂ s. f. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană. (< fr. méthylcétone) Vezi definitia »

víță (-țe), s. f. – 1. Vie (Vitis vinifera). – 2. Lăstar, mlădiță de vie. – 3. Urmaș, descendent. – 4. Fiecare dintre ramificațiile care împletesc o funie sau o codiță. – 5. Șuviță de păr. – Megl. viță. Lat. vῑtĕa (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1911; Tiktin; REW 9388), cf. it. dial. vittsa, fr. vis. Der. din rus. vica (Weigand, BA, III, 109) este total improbabilă, deoarece cultivarea viței de vie nu este proprie țărilor sl. Pentru trecerea semantică de la ideea de „lăstar” la cea de „smoc”, cf. sp. guedeja ‹ lat. viticula. – Der. vițion, s. n. (smoc); vițos, adj. (mițos). Din rom. provin ngr. βίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18; Hoeg 132), bg., sb., rus. vica (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

postátă (postáte), s. f. – 1. Polog. – 2. Porțiune de teren. Sl. postatĭ „parte” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 72). Vezi definitia »

PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. Vezi definitia »