grăunță, grăunțe s. f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte în bucăți. Vezi definitia »

HOLOGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin holografie. (< fr. hologramme) Vezi definitia »

crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. Vezi definitia »

RIZOGENÉZĂ s. f. formarea rădăcinilor. (< fr. rhizogenèse) Vezi definitia »

COHLEOÍDĂ s.f. Curbă plană, loc geometric al extremităților arcelor cercurilor tangente unei drepte într-un punct al ei, având originea comună și aceeași lungime. [Pron. -le-o-i-. / < fr. cochléoïde]. Vezi definitia »