PRONÚME, pronume, s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). Vezi definitia »

1 nume de persoana de origine turca (pronume personal gen masculin nr singular) 2 specie de gandac extrem de veninos 3 organul de inmultire la gandaci Vezi definitia »

IENICERÍME s. f. (Rar) Armata ienicerilor; mulțime de ieniceri. – Ienicer + suf. -ime. Vezi definitia »

cele cinzeci și două de volume expr. (glum.) pachet de cărți de joc. Vezi definitia »

cincisprezecíme [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-spre-) s. f., g.-d. art. cincisprezecímii; pl. cincisprezecími Vezi definitia »