BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pârghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, înv.) balanțiér s. n.] – Fr. balancier. Vezi definitia »

DÚKER s.n. Conductă de forma unui sifon inversat, care asigură trecerea apelor pe sub șosele, canale etc. [< germ. Düker]. Vezi definitia »

VOMÉR s.n. Os turtit care desparte fosele nazale. [< fr. vomer, cf. lat. vomer – fier de plug]. Vezi definitia »

nitrobactér s. n., pl. nitrobacterii – v. nitrobacter [MDN] (gen și formă de pl. prin analogie cu acetobacter). Vezi definitia »

ghímber s. m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – Var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII). Vezi definitia »