țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare). Vezi definitia »

ciumelí, ciumelésc, vb. IV (reg., înv.) a culege bob cu bob, a piguli, a bobița, a pobârci. Vezi definitia »

NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja. Vezi definitia »

PRESTABILÍ vb. IV. tr. A fixa, a stabili dinainte. [Cf. it. prestabilire]. Vezi definitia »

BERNOULLI [bernúli], numele mai multor matematicieni și fizicieni elvețieni. Mai cunoscuți: 1. Jakob B. (1654-1705), Contribuții la calculul variațional și în teoria probabilităților. 2. Johann B. (1667-1748), frate cu B. (1). Lucrări de calcul diferențial și integral. 3. Daniel B. (1700-1782), fiul lui B. (2). Contribuții în hidrodinamică și în teoria cinetică a gazelor. A stabilit că suma dintre presiunile statică, dinamică și de poziție ale fluidelor ideale ce trec printr-o conductă este constantă (legea lui B.). Vezi definitia »