IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento. Vezi definitia »

DOCÉNT s.m. 1. (În trecut) Profesor universitar neretribuit, la al cărui curs studenții nu erau obligați să dea examen. 2. Titlu în învățământul superior acordat de o facultate unui doctor în științe pentru merite științifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a învăța]. Vezi definitia »

PENICILINOREZISTÉNT, -Ă adj. (Despre microbi) Care și-a pierdut sensibilitatea față de penicilină, rezistent la penicilină. [Cf. fr. pénicillino-résistant]. Vezi definitia »

ALINEAMÉNT s.n. v. aliniament. Vezi definitia »

RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. renitent. Vezi definitia »