Definita cuvantului reconstituire
RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reconstituire
zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri Vezi definitia »
preamâncáre,, preamâncări, s.f. (înv.) îmbuibare, ghiftuire. Vezi definitia »
SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea. Vezi definitia »
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda]. Vezi definitia »
ÎNCERCUÍRE, încercuiri, s. f. Acțiunea de a încercui; înconjurare. – V. încercui. Vezi definitia »