ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. Vezi definitia »

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț(ă). – Din ngr. igúmenos. Vezi definitia »

SERICIGÉN, -Ă, sericigeni, -e, adj. (Despre glandele unor viermi, insecte) Care secretă mătase. – Din fr. séricigène. Vezi definitia »

SOVPRÉN s. n. neopren. (< rus. sovpren) Vezi definitia »

FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. Vezi definitia »