Definita cuvantului rectitudine
RECTITÚDINE s.f. 1. Starea, calitatea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit de dreptate; sinceritate. ♦ Conformitate cu rațiunea, morala, datoria. [Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo, it. rectitudine].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rectitudine
ANADIOMÉNE s. f. inv. nume dat lui Venus, zeița dragostei. (< fr. Anadyomène) Vezi definitia »
păliciúne, păliciúni, s.f. (înv.) 1. arșiță, dogoare a soarelui. 2. ofilire, veștezire, îngălbenire a plantelor. 3. rugină a plantelor. Vezi definitia »
ORÍGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Var.: orígină s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. orígine. Vezi definitia »
PLATIRÍNE s.n.pl. [Sg. platirin] v. platirinieni. Vezi definitia »
OBSESIÚNE s. f. v. obsesie. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z