Definita cuvantului recurență
RECURÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ◊ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu recurență
bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Și pl. borți este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă. Vezi definitia »
OLEOPLÁSMĂ s. f. substanță lipidică din citoplasmă. (< fr. oléoplasme) Vezi definitia »
DENTÍSTICĂ s.f. Stomatologie. [Gen. -iei. / < dentist + -ică]. Vezi definitia »
FASCÍCOLĂ s.f. v. fasciculă. Vezi definitia »
INSULÍNĂ s.f. Hormon secretat de pancreas, care îndeplinește în organism rolul de regulator al cantității de glucoză din sânge. [< fr. insuline]. Vezi definitia »