HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PROROGÁȚIE s. f. prorogare. (< fr. prorogation, lat. prorogatio) Vezi definitia »

OSTEOARTROPATÍE s. f. boală a articulațiilor, cu deformații osoase. (< fr. ostéo-arthropathie) Vezi definitia »

semăríe s.f. (înv.) dare, impozit. Vezi definitia »

REVÚLSIE s.f. Iritație locală a pielii, provocată pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face să înceteze o stare congestivă sau inflamatorie existentă în altă parte a corpului. [Gen. -iei, var. revulsiune s.f. / cf. fr. révulsion, lat. revulsio]. Vezi definitia »