CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant. Vezi definitia »

DELIRÁNT, -Ă adj. (și s. m.) care delirează; (ca) de delir. ◊ (fig.) exaltat, frenetic. (< fr. délirant) Vezi definitia »

MANEVRÁNT s.m. (Rar) Manipulant. [< manevra + -ant]. Vezi definitia »

EPUIZMÉNT s.n. (Rar) Epuizare. ♦ Îndepărtare cu pompele a apei dintr-o săpătură sau dintr-un batardou. [< fr. épuisement). Vezi definitia »

GLISÁNT, -Ă adj. 1. (tehn.; despre o piesă, un corp etc.) care alunecă (cu ajutorul unui dispozitiv). 2. (despre sol) alunecos. 3. (mat.) vector ~ = vector susținut de o dreaptă care nu are decât libertatea de a aluneca de-a lungul acestuia. (< fr. glissant) Vezi definitia »