DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif) Vezi definitia »

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros]. Vezi definitia »

DIFUZÍV, -Ă adj. (Despre corpuri) Care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. [< fr. diffusif]. Vezi definitia »

EFECTÍV, -Ă, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real², adevărat. 2. S. n. Numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus. Vezi definitia »

CREATÍV, -Ă adj. (Liv.) Care se referă la acțiunea de a crea; pertinent creației; creator. [Cf. it. creativo]. Vezi definitia »