EPICURIÁN, -Ă, epicurieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de epicurism, care aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S. m. și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (Fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoană înclinată spre plăceri. [Pr.: -ri-an] – Din fr. épicurien. Vezi definitia »

BUNYAN [bániən], John (1629-1688), scriitor englez. Autor al unei alegorii religioase ce constituie un fel de îndreptar pentru mîntuirea sufletului („Călătoria pelerinului”). Vezi definitia »

joián s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe. Vezi definitia »

MANCIURIÁN, -Ă, manciurieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Manciuriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau populației ei, privitor la Manciuria sau la populația ei, originar din Manciuria. {Pr.: -ri-an] – Manciuria (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

biban, bibani s. m. (mil.) recrut. Vezi definitia »