Definita cuvantului remă
RÉMĂ s.f. (Fil.; lingv.) Denumire a verbului în terminologia aristotelică. [< fr. rhème, cf. gr. rhema].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu remă
protérimă s.f. (înv.) avantaj, privilegiu; superioritate; calități, însușiri speciale. Vezi definitia »
DEGERĂTÚRĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. – Degera + suf. -ătură. Vezi definitia »
SPINĂRÚȚĂ, spinăruțe, s. f. (Rar) Spinărușă. – Spinare + suf. -uță. Vezi definitia »
DUGHENÍȚĂ, dughenițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui dugheană. Vezi definitia »
ÍNTRIGĂ s. f. 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ◊ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< fr. intrigue) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z