DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur). Vezi definitia »

CONTRIBUITÓR s. m. acționar care contribuie la plata datoriilor în caz de lichidare a societății. (< contribui + -tor) Vezi definitia »

netemătór, netemătoáre, adj. (înv.) îndrăzneț, curajos; viteaz. Vezi definitia »

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor. Vezi definitia »

RĂCUȘÓR, răcușori, s. m. 1. (Zool.) Diminutiv al lui rac; răculeț. 2. Insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleștele unui rac (Nepa cinerea). – Rac + suf. -ușor. Vezi definitia »