NATÍV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ) Vezi definitia »

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus]. Vezi definitia »

ADAPTÍV, -Ă, adaptivi, -e, adj. Care se poate adapta. – Adapta + suf. -iv. Vezi definitia »

HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ. Vezi definitia »

GENERATÍV, -Ă adj. 1. care generează, care permite reproducerea; referitor la generație (1). 2. gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza regulilor de formare a frazelor corecte într-o limbă. (< engl. generative, fr. génératif) Vezi definitia »