REVERBERATÓR s. n. aparat care produce reverberație artificială. (< engl. reverberator) Vezi definitia »

SPINIȘÓR, spinișori, s. m. Diminutiv al lui spin¹. – Spin¹ + suf. -ișor. Vezi definitia »

MĂLUȘÓR, mălușoare, s. n. (Reg.) Măluț. – Mal + suf. -ușor. Vezi definitia »

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător. Vezi definitia »

JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor. Vezi definitia »