Definita cuvantului respirație
RESPIRÁȚIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între țesuturile vii ale plantelor și animalelor și mediul înconjurător; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respirație = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respirațiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu respirație
ELECTROSCOPÍE s. f. disciplină care studiază electroscoapele și aplicațiile lor. (< fr. électroscopie) Vezi definitia »
abatie s.f. (rar) manastire catolica cu proprietati si venituri condusa de un abate; staretie. [gen. -iei./ it. abbazia, cf. lat. abbatia] Vezi definitia »
AEROTAXÁȚIE s.f. Metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboretelor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. [Cf. germ. Aerotaxis]. Vezi definitia »
COLÉCȚIE s. f. 1. serie de obiecte de același fel, o valoare documentară, artistică etc., adunate și dispuse sistematic. 2. culegere (de opere literare și științifice). ◊ totalitatea publicațiilor unor biblioteci. 3. puroi colectat într-un țesut bolnav. (< fr. collection, lat. collectio) Vezi definitia »
ACENESTEZÍE s. f. absența sentimentului de existență fizică, în demențe. (< engl. acenesthesia) Vezi definitia »