PTIALÍNĂ s. f. Enzimă secretată de glandele salivare, care are proprietatea de a transforma amidonul din alimente în maltoză și glucoză. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyaline. Vezi definitia »

coțovéică, coțovéici, s.f. (reg.) femeie rea de gură; gură-slobodă, coțoabă, cațaveică. Vezi definitia »

MONOZAHARÍDĂ, monozaharide, s. f. Substanță din clasa hidraților de carbon, care poate fi obținută prin hidroliza zaharurilor și care nu se poate desface în zaharide mai simple. – Din fr. monosaccharide. Vezi definitia »

IZOGEOTÉRMĂ s.f. Linie care unește pe o hartă meteorologică toate punctele terestre cu aceeași temperatură medie a solului; geoizotermă. [Pron. -ge-o-, var. isogeotermă s.f. / < fr. isogéotherme, cf. gr. isos – egal, lat. genus – gen]. Vezi definitia »

DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis) Vezi definitia »