Definita cuvantului retorică
RETÓRICĂ s.f. 1. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ◊ Figură (de) retorică = formă de vorbire, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și mai multă vigoare. 2. (Peior.) Declamație emfatică, lipsită de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare în vorbire. [Gen. -cii. / cf. fr. rhétorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu retorică
CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite) Vezi definitia »
hásnă s.f. sg. (reg., înv.) folos. Vezi definitia »
BARÉTĂ1 s. f. 1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (< fr. barrette) Vezi definitia »
UREÍDĂ s.f. Compus derivat al ureei. [Pron. -re-i-. / < fr. uréide]. Vezi definitia »
BÉRMĂ s. f. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului. (< fr. berme, germ. Berme) Vezi definitia »