ORÁȚIE s. f. 1. urare în versuri, cu conținut alegoric, făcută de conăcari în cadrul ceremonialului de nuntă. 2. cuvântare, discurs (la anumite ocazii). (< lat. oratio) Vezi definitia »

ORATORÍE s.f. Arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență; oratorism, retorică. [Gen. -iei. / < lat. oratoria, cf. it. oratoria]. Vezi definitia »

DACTILOSCOPÍE s.f. Metodă de identificare a persoanelor prin examinarea amprentelor digitale. [Gen. -iei. / < fr. dactyloscopie, cf. gr. daktylos – deget, skopein – a examina]. Vezi definitia »

ALCOOLOMANÍE s.f. Primul stadiu al alcoolismului cronic. [< fr. alcoolomanie]. Vezi definitia »

OSCILOMETRÍE s.f. (Med.) Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor, corespunzătoare pulsului. [Gen. -iei. / < fr. oscilométrie, cf. lat. oscillatio – oscilație, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »