CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya. Vezi definitia »

-NÓIA elem. „minte, spirit”. (< fr. -noia, cf. gr. noia) Vezi definitia »

ALEXANDRIA (EL ISKANDARÎYAH), oraș în Egipt, port la Marea Mediterană, prin care trece 3/4 din exportul țării (34 mil. t/an); 3,35 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport internațional. Termocentrală. Șantiere navale. Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, ind. cimentului, hîrtiei, metalurgică. Montaj de automobile. Produse alim. Îngrășăminte chimice. Renumită stațiune balneară maritimă. Universitate (1942). Muzee. Întemeiat de Alexandru Macedon în 332-331 î. Hr., orașul a devenit cap. regatului Ptolemeilor (305-30 î. Hr.); important centru economic și cultural al lumii elenistice și romane. Aici a fost construit în sec. 3 î. Hr. Farul, una din cele șapte minuni ale lumii antice. Celebră bibliotecă, conținînd c. 700.000 de volume (arsă în mai multe rînduri). Vezi definitia »

FORTIFIÁ vb. tr., refl. a (se) fortifica. (< fr. fortifier) Vezi definitia »

suspiciá, suspiciéz, vb. I (înv.) a suspecta, a se îndoi (de ceva). Vezi definitia »