REICHSTAG s. n. Denumire dată Parlamentului german între 1867 și 1945. [Pr.: ráihstag] – Cuv. germ. Vezi definitia »

ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere. Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă adj. (mai ales despre insecte) carnivor. (< fr. zoophage) Vezi definitia »

POLIFÁG, -Ă adj. 1. (Rar) Care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău; care mănâncă orice, de toate. 2. (Despre animale) Care utilizează hrană variată (animală și vegetală). [< fr. polyphage, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

arțág (arțáguri), s. n. – 1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj. Vezi definitia »