MORÚĂ, morue, s. f. Pește din mările arctice din al cărui ficat se extrage untura de pește; cod² (Gadus morrhua). – Din fr. morue. Vezi definitia »

PLÁCĂ s.f. 1. Foaie de metal, de lemn, de sticlă, de ebonit etc. 2. Tablă, tăbliță pe care este scris, săpat ceva. [Pl. plăci. / < fr. plaque, cf. it. placca]. Vezi definitia »

ELECTROANASTOMÓZĂ s. f. anastomoză între două segmente ale tubului digestiv, cu un bisturiu electric. (< electro- + anastomoză) Vezi definitia »

ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune]. Vezi definitia »

LĂSĂTÚRĂ, lăsături, s. f. (Rar) Loc în care s-a produs o denivelare. – Lăsa + suf. -ătură. Vezi definitia »