Definita cuvantului rococo
ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rococo
CACO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „urât”, „rău”, „greșit”. [< fr. caco-, cf. gr. kakos – rău]. Vezi definitia »
FACO-, -FACHÍE elem. „lentilă, cristalin”. (< fr. phaco-, -phakie, cf. gr. phakos) Vezi definitia »
LEUCO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „alb”; „(referitor la) leucocite”. [Pron. le-u-, var. leuc-. / < fr. leuco-, cf. gr. leukos – alb]. Vezi definitia »
ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »
mórico adj. – Violet. Ngr. μόριϰος (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »