Definita cuvantului romanic
ROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ◊ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [Cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu romanic
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la fiziopatologie. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiopathologique]. Vezi definitia »
HEMATOPOIÉTIC, -Ă adj. Organ hematopoietic = organ care produce celule sanguine. [Pron. -po-ie-. / < fr. hématopoiétique]. Vezi definitia »
NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic. Vezi definitia »
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Din bun2 + suf. -ic. Vezi definitia »
MICROCÓSMIC, -Ă, microcosmici, -ce, adj. Care aparține microcosmului, privitor la microcosm. – Din fr. microcosmique. Vezi definitia »