Definita cuvantului ruină
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ruină
a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite Vezi definitia »
CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista) Vezi definitia »
FÚGĂ s. f. compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. (< it. fuga) Vezi definitia »
súrvă, súrve, s.f. (reg.) sorcovă. Vezi definitia »
támbă, támbe, s.f. (reg.) vițel slab; om prost, nătâng. Vezi definitia »