Definita cuvantului ruină
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ruină
GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă1; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță. Vezi definitia »
ráznă, rázne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr. Vezi definitia »
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. Vezi definitia »
TĂGÁDĂ, tăgade, s. f. Tăgăduială. ◊ Loc. adv. fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv). Vezi definitia »
PATÍNĂ2 s. f. 1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine) Vezi definitia »