IMUNITÁTE s. f. 1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine. 2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunité, lat. immunitas) Vezi definitia »

FORȚAMÉNTE adv. În chip necesar; obligatoriu; forțat. – Din fr. forcément. Cf. it. forzatamente. Vezi definitia »

COLINIARITÁTE s. f. (Mat.) Calitatea mai multor puncte de a fi coliniare. [Pr.: -ni-a-] – Cf. it. collinearità. Vezi definitia »

este modul in care erau numite muncitoarele din Paris care faceau parte din lumea cusatoreselor, confectiilor, si modei. Vezi definitia »

suge-bute s.m. (pop.) bețiv de frunte. Vezi definitia »