obúz, obúzuri, s.n. (înv.) armată, armie. Vezi definitia »

mătăúz (mătăúze), s. n. – 1. Sfeștoc. – 2. Perie. – Var. (Trans.) mătăhuz. Sl. motvązŭ „legătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 189; Byhan 322), cf. rus. motovjaz „fir”, pol. motowąz „șirul de la depănătoare”; sau mai probabil din rus. metúza „pai de secară”. Vezi definitia »

ELECTROBÚZ s.n. Vehicul de transport în comun, cu motor electric, alimentat de acumulatoare. [Cf. fr. électrobus, germ. Elektrobus]. Vezi definitia »

URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ Fig. Lipsit de atracție, de căldură; respingător. [Var.: (pop.) hursúz, -ă adj.] – Din tc. uğursuz. Vezi definitia »

OMNIBÚZ s. n. autobuz (cu etaj), pentru transportul în comun. (< fr., it. omnibus) Vezi definitia »