coclí (-lésc, coclít), vb. – 1. A rugini un obiect de aramă. – 2. A se îmbăta, a se afuma. Sl. *kotĭliti, de la kotĭlŭ „căldare de aramă” (Cihac, II, 76; Pușcariu, Lr., 291). – Der. cocleală, s. f. (strat de carbonat de cupru; stare proastă și mai ales gust rău după beție); cohni, vb. (Bucov., a se strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu duhni „a mirosi urît”. Vezi definitia »

pișuli, pișulesc v. r. a urina. Vezi definitia »

șoroflí, șoroflésc, vb. IV (reg.) 1. a înșuruba. 2. (în forma: șorfoli; despre roata căruței) a strânge pe fus. Vezi definitia »

șondrolí, șondrolésc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi încet, domol; a sta la taifas. 2. a cicăli. Vezi definitia »

MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a mușca sau a sfărâma cu dinții; a molfăi, a morfoli. 2. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ Tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din magh. majszol. Vezi definitia »