Definita cuvantului omenie
OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omenie
ORFEVRERÍE s.f. v. orfevrărie. Vezi definitia »
SINUSCOPÍE s.f. Examen al sinusurilor oaselor feței. [Gen. -iei. / < fr. sinuscopie, cf. lat. sinus – cavitate, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »
COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia]. Vezi definitia »
sexopatologie sexuala sexualtitate Vezi definitia »
AMFOHETEROGONÍE s. f. (bot.) producere de urmași constanți pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmași cu segregare tipică a caracterelor. (< fr. amphohétérogonie) Vezi definitia »