SUCCESIÚNE, succesiuni, s. f. 1. Mod în care se succedă (1) ființe, obiecte etc.; (concr.) șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înșiruire. 2. Faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession. Vezi definitia »

EJECȚIÚNE s.f. v. ejecție. Vezi definitia »

EXPLORAȚIÚNE s.f. v. explorație. Vezi definitia »

PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione]. Vezi definitia »

CONSEMNAȚIÚNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione]. Vezi definitia »