EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. Vezi definitia »

ierarhiza Vezi definitia »

ESENȚIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene), a face esențial. [Pron. -ți-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »

DEDOGMATIZÁ vb. tr. a înlătura caracterul dogmatic (a ceva). (< de¹- + dogmatiza) Vezi definitia »

ALGEBRIZÁ vb. I intr. A da o formă algebrică; a face algebră. [< fr. algébriser]. Vezi definitia »