ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque. Vezi definitia »

CÓSMIC, -Ă, cosmici, -ce, adj. Care ține de cosmos, privitor la cosmos. ◊ Raze cosmice = radiații ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală. Spațiu cosmic = spațiu infinit in care se află planetele, stelele, galaxiile etc.; spatiu interplanetar; p. ext. spațiul din afara planetei noastre. Radiație cosmică = radiație corpusculară sau electromagnetică provenită din spațiul cosmic. – Din fr. cosmique. Vezi definitia »

ASIMÉTRIC, -Ă adj. lipsit de simetrie; nesimetric. (< fr. asymétrique) Vezi definitia »

ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique. Vezi definitia »

ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton¹. – Fr. atonique. Vezi definitia »