DOXOLOGÍE, doxologii, s. f. Cântare liturgică închinată sfintei Treimi. – Din ngr. doxologhía. Vezi definitia »

EVOLÚȚIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. 3. Desfășurare, curs. 4. Mișcare largă (mai ales circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [Var. evoluțiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio]. Vezi definitia »

ucénie s.f. (înv.) învățătură. Vezi definitia »

SEDÚCȚIE, seducții, s. f. Faptul de a seduce; atracție deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupție. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis. Vezi definitia »

TALASOCRAȚÍE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr. thalassocratie) Vezi definitia »