EXTRÉMĂ, extreme, s.f. – V. extrem (II) [DEX'98] Vezi definitia »

DIAGENÉZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse) Vezi definitia »

TĂBLĂLÚȚĂ, tăblăluțe, s. f. Diminutiv al lui tabla. – Tabla + suf. -uță. Vezi definitia »

părgăluiálă, părgăluiéli, s.f. (reg.) ceapă prăjită în untură, pusă într-o mâncare; părgălitură. Vezi definitia »

SUBDOMINÁNTĂ s. f. (muz.) treapta a patra a modurilor major și minor; acord construit pe această treaptă. (după fr. sous-dominante) Vezi definitia »