CEÁC, s. (Reg.) Un fel de căciulă cu un fes. Vezi definitia »

pârlác, s.n. (reg.; cu sens colectiv) resturi de păr, de oase etc. rămăse dintr-o oaie mâncată. Vezi definitia »

tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac. Vezi definitia »

ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi. Vezi definitia »

ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »