MONAHÍE¹ s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie. Vezi definitia »

CLOREMÍE s. f. concentrație a clorului în sânge. (< fr. chlorémie) Vezi definitia »

veșmântăríe s.f. (pop.) locul unde se țin veșmintele în biserică; diaconie. Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

LARINGOPLASTÍE s. f. operație de refacere a laringelui. (< fr. laryngoplastie) Vezi definitia »