cárpen (cárpeni), s. m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniș (var. cărpiniș), s. n. (pădure de carpeni); cărpiniță, s. f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme și pentru der., sp. robliyo. Vezi definitia »

FELOGÉN s.n. (Bot.) Strat de celule generatoare care produce suberul și felodermul. [< fr. phellogène, cf. gr. phellos – plută, gennan – a produce]. Vezi definitia »

BENTOGÉN, -Ă adj. (despre sedimente marine) de origine organică. (< fr. benthogène) Vezi definitia »

GREEN s.n. (Anglicism) Peluză, loc semănat cu gazon pentru jocul de tenis sau de golf. [Pron. grin. / < engl., fr. green]. Vezi definitia »

AGLUTINOGÉN s. m. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina. (< fr. agglutinogène) Vezi definitia »