LOPÁTĂ, lopeți, s. f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belșug, din abundență. ◊ Expr. (Fam.) Sapa și lopata = moartea. A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ♦ Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ♦ Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă¹. – Din sl. lopata. Vezi definitia »

CHIMOGRÁMĂ s. f. curbă, rezultatul înregistrărilor la chimograf. (< fr. kymogramme) Vezi definitia »

AUTOPORTÁNȚĂ, autoportanțe, s. f. (Tehn.) Capacitatea unui sistem sau element de a prelua singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportance. Vezi definitia »

GLÍPTICĂ s.f. v. gliptic (1). [DEX'98] Vezi definitia »

NAÚTICĂ s.f. Știința și tehnica de a conduce nave. [< fr. nautique]. Vezi definitia »