JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Livr.) Joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. Vezi definitia »

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura. Vezi definitia »

fășcúță, fășcúțe, s.f. (reg.) putinei, bădâi, budâi, botorog, botică, șteang, chegorniță, berbință, boșcă, bâlercuță. Vezi definitia »

BUDÍNCĂ s.f. 1. Preparat culinar dulce servit la desert. 2. Fel de mâncare din legume, brânză etc., copt în cuptor. [Cf. engl. pudding]. Vezi definitia »

HALEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a mânca (cu lăcomie); (concr.) ceea ce se mănâncă, mâncare. – Hali + suf. -eală. Vezi definitia »