REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme. Vezi definitia »

ABSOLUTÍSM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernământ bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme. Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. concepție idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenției nemijlocite a divinității, problema interacțiunii dintre corp și suflet, ca două substanțe independente. (< fr. occasionnalisme) Vezi definitia »

PERFECȚIONÍSM s. n. 1. Tendință de a atinge perfecțiunea. 2. (Med.) Tendință maladivă spre perfecțiune, care, ignorând, eliminând realizările parțiale, frânează orice realizare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionnisme. Vezi definitia »

TEMATÍSM s. n. (fil.) 1. referire a unei teme la fenomenele pe care le include. 2. caracter al fenomenelor presupuse de o temă. (< fr. thématisme) Vezi definitia »