ORGANOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation. Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE s. f. știință care studiază trecutul istoric al societății omenești pe baza interpretărilor vestigiilor aparținând diferitelor culturi materiale. (< fr. archéologie) Vezi definitia »

IMITÁȚIE, imitații, s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălțime. [Var.: (rar) imitațiúne, -i s.f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis. Vezi definitia »

xenofilíe s. f., art. xenofilía, g.-d. xenofilíi, art. xenofilíei Vezi definitia »