PISOLÍT, pisolite, s. n. 1. Grăunte de minerale (calcit, minereu de fier și de mangan etc.), de forma și de mărimea unui bob de mazăre, depus de apele termale care conțin bicarbonat de calciu. 2. Rocă compusă din pisolite (1). – Din fr. pisolithe. Vezi definitia »

ȘPĂLTUÍT s. n. Șpăltuire. – V. șpăltui. Vezi definitia »

ASCUȚÍT¹ s. n. 1. Faptul de a ascuți. 2. (Înv.) Ascuțiș. Vezi definitia »

simít (-ți), s. m. – Un fel de covrig. – Mr. simită, megl. simit. Tc. (arab.) simit (Roesler 602; Eguilaz 23; Șeineanu, II, 322; Lokotsch 1814; Ronzevalle 102), cf. ngr. σιμίτι, alb., bg., sb. simit, sp. acemite. – Der. simigiu (mr. simigi), s. m. (persoană care face simiți), din tc. simitci, ngr. σιμιτζής, bg. simidzija; simigerie, s. f. (local unde se fac și se vînd covrigi, plăcinte etc.). Vezi definitia »

GRANULIT s. n. 1. RocĂ? eruptivĂ? cristalinĂ?, asemĂ?nĂ?toare cu gnaisul. 2. ArgilĂ? artificialĂ? prin arderea granulelor de argilĂ? în cuptoare speciale, folosit ca material de construcții. -Din fr. Granulite Vezi definitia »