ERMENÉUTIC, -Ă, ermeneutici, -ce, adj. V. hermeneutic. Vezi definitia »

CARACTERÍSTIC, -Ă I. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. ◊ mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caractéristique) Vezi definitia »

CÚPRIC, -Ă, cuprici, -ce, adj. Care conține cupru, privitor la cupru. – Din fr. cuprique. Vezi definitia »

TALÁMIC, -Ă adj. Referitor la talamus, al talamusului. [< fr. thalamique]. Vezi definitia »

MUZEOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la muzeografie. [< fr. muséographique]. Vezi definitia »