ORTODRÓM, -Ă adj. (despre influxul nervos) care se propagă normal, în sens aferent sau eferent. (< fr. orthodrom) Vezi definitia »

DIHOTÓM, -Ă adj. Dihotomic. [Var. dicotom, -ă adj. / < fr. dichotome]. Vezi definitia »

SCROFULÓM s. n. tumoare scrofuloasă. (< fr. scrofulome) Vezi definitia »

MONÓM, monoame, s. n. 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. 2. Fig. Șir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din fr. monôme. Vezi definitia »

ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [Var.: (înv.) atomă, atome, s. f.] – Fr. atome (lat. lit. atomus). Vezi definitia »